CETATI TRANSILVANE (I)

Excursie

08-09 aprilie 2015

Participanţii: - elevi ai claselor a X-a D şi a X- a J de la Colegiul Economic „Nicolae Titulescu” Baia Mare, însoţiţi de prof. Natalia Nan şi Ramona Pop

Obiective:

- promovarea unei conduite şi a unei morale în spiritul tradiţiilor transilvane

- promovarea valorilor culturale şi geografice ale zonei

PRIMA ZI – 08.04.2015 – 375 KM 

BAIA MARE - DEJ - GHERLA –CLUJ-NAPOCA - TURDA – AIUD - CETATEA AIUDULUI 

                                                    Râpa Robilor (Aiud)

                                             la Mănăstirea Râmeţ

                                              în curtea mănăstirii

                                 În faţa Cetăţii Alba Carolina (Alba Iulia)

                                            Sala Unirii din Alba Iulia

                                              stăm de vorbă

                                                         studiem

                                               Am fost şi în Lancrăm

                                                   Şi a trecut prima zi!

        Jurnal de călătorie:

PRIMA ZI – 08.04.2015 – 375 KM

BAIA MARE - DEJ - GHERLA –CLUJ-NAPOCA - TURDA – AIUD - CETATEA AIUDULUI

            În mijlocul oraşului Aiud se păstrează una din cele mai vechi cetăţi urbane din Transilvania (sec. XIII-XVI), Cetatea Aiudului. Actuala Cetate are drept principale componente biserica reformată calvină şi biserica evanghelică, înconjurate de o incintă fortificată. Cetatea a fost construită în secolul XIV, datorându-şi aspectul actual modificărilor din secolele XVI şi XVII. Cercetările arheologice au descoperit, sub actuala cetate, o aşezare daco-romană, suprapusă de o fortificaţie de pământ.

            MONUMENTUL ,,CALVARUL AIUDULUI” e ridicat în cinstea şi spre veşnica pomenire a martirilor prigoanei comuniste dintre 1947-1964. De câţiva ani, în coasta lui veghează şi se roagă o mică obşte de tinere maici şi surori, care prefac „Râpa Robilor” într-un loc de popas duhovnicesc şi de vrednicie mărturisitoare. Aici foştii deţinuţi politici, câţi au mai rămas în viaţă, vin în pelerinaj cel puţin o dată pe an, aducându-ne aminte de măreţia şi bogăţia sufletească a unei alte Românii, încă vie sub aluviunile istoriei recente şi încă dătătoare de speranţe pentru ziua de mâine. Aiudul este, până la urmă, conştiinţa noastră mai bună.

            Monumentul are în partea de sus şapte cruci îngemănate, ce simbolizează unitatea în suferinţă pe care au avut o martirii, iar crucea cea mare de deasupra reprezintă ,,crucea neamului“ pe care ei au dus o în spate. Braţele crucii mari sunt puţin înclinate, fiecare având câte o gaură ce reprezintă ochii suferinţei neamului românesc, ochi care sunt îndreptaţi spre cer şi imploră mila lui Dumnezeu pentru români.

În interiorul monumentului, pe pereţii paraclisului, de a lungul treptelor care conduc spre Sf. Altar, străjuiesc plăci de marmură albă pe care sunt înscrise nume ale deţinuţilor martirizaţi la Aiud şi în alte temniţe comuniste; pentru cei executaţi în închisoare, în faţa numelor s a trecut litera ,,e”. Numele au fost luate din arhivele închisorii. Listele sunt incomplete, mai sunt probabil încă foarte mulţi care au murit fără ca oamenii să le cunoască numele, dar care sunt cunoscuţi lui Dumnezeu.

            Deţinuţilor li s a reproşat că au fost ,,trădători de ţară”, ,,legionari”, ,,duşmani ai poporului”, ,,bandiţi” etc., dar de fapt au fost prigoniţi, arestaţi, chinuiţi psihic şi fizic, iar unii chiar ucişi pentru mărturisirea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, torţionarii nu au reuşit să le zdruncine credinţa.

            Aiud – TEIUŞ- MĂNĂSTIREA RÂMEŢ

            Mănăstirea Râmeţ te unul dintre cele mai vechi aşezăminte călugăreşti din Transilvania. Ridicată în Munţii Trascăului, pe lângă râul Geoagiului (dacica Germisara) într-un loc numit de mocani „Valea Mănăstirii”, bisericuţa cu hramul Izvorul Tămăduirii poartă ascunse în zidurile-i firave nu puţine taine. Se cunoaşte cu precizie că al treilea strat de fresce de pe zidurile interioare a fost pictat de Mihu de la Crișul Alb în 1377. Acest element face din lăcaş unul dintre puţinele biserici româneşti de piatră databile, poate, în secolul XIII.

Mănăstirea şi biserica s-au aflat sub protecţia lui Matei Corvin, a voievodului Radu Vodă cel Mare, ca şi a lui Mihai Viteazu, care a refăcut-o. Mănăstirea este una rămasă ortodoxă în secolul al XVIII-lea, până la distrugerea ei prin tunurile generalului Bukow. Faptul este consemnat într-un limbaj profetic de unul dintre călugări: „scris-am eu Silvestru monahu cînd au stricat necredincioşii mănăstirea de la Rîmeţ şi cea de la Geoagiu, la anul 1762, în august 20, într-o zi de sîmbata spre pieirea loru”. După o nouă distrugere, ca represalii pentru participarea localnicilor la răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, (1785), biserica este refăcută în 1792. Mănăstirea se redeschide la 1940, iar în 1955 sinodul hotărăşte transformarea ei în mănăstire de maici. În 1959, este desfiinţată de comunişti, dar maicile revin în 1962, sub „acoperirea” unei secţii de covoare.

            Teiuş - ALBA IULIA, cu masa la autoservirea „Bucătarul meu”, b-dul Revoluţiei 1989 - vizitarea Cetăţii

            Construită la scurt timp după instaurarea dominaţiei habsburgice în Transilvania (1715-1738), Cetatea  Alba Carolina este cea mai reprezentativa fortificaţie bastionară de tip "Vauban" din ţara noastră. Anterior epocii în care a fost construită, în același loc s-au mai aflat alte 2 fortificații precedente: Castrul Roman al Legiunii a XIII-a Gemina (106 e.n.) și Cetatea Medievală Bălgrad (secolele XVI-XVII). Expansiunea militară otomană spre Europa de Vest a luat sfârșit în 1683 sub zidurile Vienei prin biruința armatelor austro-polone. Victorioși, Habsburgii au avansat militar și politic spre est eliberând de sub dominația turcilor în 1687 Ungaria și în 1688 Transilvania, an după care trupele imperiale au ocupat principalele cetăți locale, pe unele reamenajându-le. Mai întâi au fost construite fortificații transilvane noi de mai mică importanță. Edificarea unor mari fortărețe a debutat de abia după ce în 1699 prin tratatul de la Karlowitz, respectiv după 1718 prin cel de la Passarovitz, otomanii au renunțat la teritoriile din Transilvania, Banat și - vremelnic - Oltenia, în favoarea unui protectorat austriac.

            Cetatea a fost zidită după planul arhitectului Giovanni Morando Visconti sub conducerea generalului Stefan de Steinville, comandant al trupelor imperiale din principat. Corpul principal al cetăţii este de forma unui heptagon neregulat, cele şapte bastioane conferindu-i o imagine stelată tipică sistemelor de acest gen. Trinitatea este cel mai mare bastion şi are un blazon încoronat cu câmpuri multiple şi frunze de acant. Celelalte sunt Sfântul Ștefan, Eugeniu de Savoia, Sfântul Mihail, Sfântul Carol, Sfântul Capistrano și Sfânta Elisabeta. Atât bastioanele (cu o înălțime de 12 metri şi o lungime variind între 106 și 142 metri) cu feţe lungi dispuse în unghiuri diferite (75° - 120°) și flancuri scurte şi concave (42 - 48 metri), cât şi curtinele de care le leagă (la distanţe de 116-135 metri) perpendicular, nu sunt egale deoarece au fost uşor adaptate terenului. Intrarea se face prin şase porţi, decorate cu statui şi reliefuri de către o echipă de sculptori condusă de Johhan Konig. Între zidurile ei s-au desfăşurat evenimente de cea mai mare importanţă pentru istoria poporului român: epilogul răscoalei lui Horea, Marea Unire a Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918.

            Alba Iulia – SEBEŞ – SIBIU

            Ne-am oprit si in localitatea Lancrăm (în germană Langendorf, în dialectul săsesc Lankenderf, în trad. "Satu-Lung", în maghiară Lámkerék) - aparține administrativ de orașul Sebeș.

            Casa Memorială Lucian Blaga este casa copilăriei poetului și filozofului. Adăpostește mobilier, fotografii, manuscrise, tablouri de familie și ediții princeps ale operei lui Blaga.

            Mormântul lui Lucian Blaga se află amplasat în curtea Bisericii Ortodoxe.

            Statuia lui Lucian Blaga, situată la ieșirea înspre Alba Iulia.

 Cazare - Pensiunea Hanul Vestem - situată la 3 km de centrul oraşului Sibiu, în cadrul Muzeului Civilizaţiei Tradiţionale Astra (Muzeul Satului)

                                                                           prof.Natalia Nan

                                                                           prof.Ramona Pop

                                                                            (va urma)